Lungulețu, Dâmbovița – 27 iunie 2025
La Lungulețu, oamenii muncesc pământul de o viață, alături de familiile lor. Nu au program fix, nu au salarii sigure, rareori își permit o zi liberă. Se bazează pe munca lor, pe roadele pământului și pe speranța că le vor putea vinde la un preț corect.
Zilele acestea, cartofii se vând cu doar 50-60 de bani kilogramul. Un preț mult prea mic, care nu acoperă nici măcar cheltuielile de bază – motorină, îngrășăminte, irigații, transport. Piețele sunt pline de marfă, dar cumpărătorii tot mai puțini.
În același timp, prețul cartofilor crește semnificativ până ajunge la raft, deși diferența nu ajunge niciodată la cel care îi cultivă. E o discrepanță care doare.
„Nu judecăm pe nimeni pentru alegerile de cumpărare. Dar e greu să vezi cum munca ta e ignorată, când știi câtă trudă e în fiecare sac. Cartofii noștri sunt românești, crescuți cu grijă, în familie, nu în fabrici sau lanțuri industriale”, spun agricultorii.
Aceștia cer doar șansa de a-și vinde produsele în sezon, la un preț care să reflecte munca depusă. Nu se opun importurilor, dar cer ca acestea să fie gestionate cu echilibru, mai ales când România produce suficient.
„Dacă aveți drum prin Lungulețu sau prin piețele unde venim cu marfa, opriți-vă. Luați direct de la sursă. Întrebați-ne orice – n-avem nimic de ascuns. Doar speranța că munca noastră merită mai mult decât niște bănuți și uitare.”
Leave a Reply